Caught somewhere in time... Iron Maiden

Live after death- Somewhere back in time world tour
4 August 2008. Bucuresti. Stadionul Cotroceni. Ora 15:45. O mare de tricouri negre, plete si tinte se ingramadeste in fata portilor de fier ale stadionului. Nu mai e de glumit,vine Maiden. Dar fara sa iei situatia in deradere nu poti rezista. Sunt in jur de 35 de grade la umbra si singura noastra speranta era ca la un moment dat o batranica amabila va arunca un lighean cu apa de la balcon. Gardienii se holbeaza nonsalant la noi mancandu-si tacticos sandwich-urile si gandindu-se probabil la cat de tampit trebuie sa fii sa vii imbracat complet in negru pe canicula asta, mai ales ca aveau de gand sa ne tina 2 ore afara din cauza unor probleme (lipsa barei de separare dintre gazoanele A si B). Gardienii sucks spun fanii Maiden, singura lor parte buna a fost ca ne-au dat apa care insa nu a ajuns decat la cei din fata. Halal organizare... Nu m-a tinut in picioare decat gandul ca in sfarsit imi voi vedea visul cu ochii mai ales daca mi-o da vreun sfant sansa sa ajung in fata scenei.
La 17:45, dupa ce si-au baut englezii ceaiul... navalirea! Dupa ce au curs 20 de litri de apa pe mine am luat-o la fuga catre scena cat m-aut tinut bocancii. Mi-am ratat si jetonul dar n-a contat pentru ca am ajuns in randul doi.


Mai devreme decat ne asteptam, pe la 19:30 a aparut Lauren Harris incadrata de fundalul "Calm before the storm" al albumului pe care l-a promovat. S-a descurcat admirabil in ciuda criticilor aparute pe net cum ca a ajuns celebra datorita lui Steve Harris, tatal ei, chitarist la Maiden. Un inceput OK, fara batai de cap, sound in regula, piese nici stralucite dar nici mediocre, dintre care cea mai reusita mi s-a parut "Steal your fire". In fine, Lauren mai stie sa si cante dar si sa se miste pe scena.
Au urmat cei de la Trooper de care,spre rusinea mea auzeam pentru prima data. Cu o vestimentatie de motociclisti si un sound care voia sa semene cand a Metallica si Maiden, cand a Norther si Pantera au cam facut uz de vechile formule Iris " Salutare prieteni", "Ce faceti prieteni", " Va multumim prieteni". In fine, show dupa care nu m-am dat in vant, incepusem sa ma plictisesc de ei pana la ultima piesa cand am facut de-a dreptul un soc auditiv din cauza "chitaiturilor" solistului vocal. Oi fi eu ignoranta, poate nu stiu sa apreciez cum trebuie o muzica dar urechile mele au avut mult de suferit in urma ultimului impact cu Trooper.Oricum, trupa avea ceva fani care se zbenguiau la peluza, a fost OK macar pentru ei dar eu am ramas cu impresia ca rock-ul romanesc mai are mult de munca pana sa ajunga la dimensiunea marilor "gods of rock" de afara.
Concluzia deschiderii: in regula, plictisitor pe alocuri, multa foiala in tribune, coada la suc si la bere, muzica de calitate medie pana cand...
Totul a palit, s-a prabusit, s-a uitat la ora 9 punct, in primele acorduri ale piesei Access High urmate de inconfundabila voce a lui Bruce. Intr-un decor egiptean, incadrat de mumii si pisici negre cu ochii rosii balaurii navalesc pe scena. Tot stadionul sare in aer, nimic nu mai conteaza, a explodat Maiden. Cu 4 chitaristi si un Bruce extrem de agitat, Iron Maiden a venit in Romania cu forte proaspete si o forma de zile mari. A fost un adevarat Live after death cu decorul schimbat aproape la fiecare piesa, jocuri de lumini si muzica de mare clasa. Au cantat urmatoarele Hit-uri:
Intro. Transylvania/Churchill's Speech
Aces High
2 Minutes to Midnight
Revelations
The Trooper
Wasted Years
The Number of The Beast
Can I Play with Madness
Rime of the Ancient Mariner
Powerslave
Heaven Can Wait
Run to the Hills
Fear of The Dark
Iron Maiden

La bis:
Moonchild
The Clarvoyant
Hallowed Be Thy Name
Bruce a aparut imbracat in soldat fluturand steagul britanic la Trooper, cu o masca de razboinic african la Powerslave dar cea mai spectaculoasa piesa a fost Rime of the ancient mariner (dupa Samuel Taylor Colleridge) intr-un decor plin de ceata si Bruce intr-o mantie neagra defiland in fata noastra.
Explozia a fost insa Number of the Beast cu "flacarile iadului" iesind din scena si publicul de la peluza sarind in ritmul tobelor si cantand piesa impreuna cu Maiden de la inceput pana la final.
Nici Eddie, mascota trupei nu s-a lasat asteptat,intai a aparut imbracat in mumie imensa scotand scantei pe ochi apoi a facut o scurta plimbare pe scena cu un pistol in mana.
Stadionul a fost plin de fani adevarati si Bruce a observat asta cand, la un moment dat s-a oprit sa asculte aclamatiile noastre. Toti strigau "Maiden rulz si We love you Bruce!". Show-ul a fost genial, un teatru desavarsit datorita decorului si povestioarelor prin care Bruce anunta fiecare piesa. S-a vazut clar ca oamenii astia adora sa cante si isi traiesc piesele pana la capat Iron Maiden ne-a prins de-a dreptul "Somewhere in time" si incheierea cu "Hallowed be thy names" a fost spectaculoasa, finalizata cu artificiile de rigoare.
Singura parte mai putin buna a fost sonorizarea, un pic cam stridenta ceea ce pe mine si pe fani nu ne-a deranjat absolut deloc pentru ca urlam in delir fiecare vers impreuna cu Bruce dar erau langa mine cativa care pareau de-a dreptul din alt film, chiar nu intelegeau ce se intampla.
Oricum a fost un show de zile mari care si-a meritat banii, chinul asteptarii setea si prizonieratul in fata portilor. Toata zona Cotroceni, inclusiv businessmann-ii de la Mariott pe care i-a avertizat razand Bruce ca "The fucking show will last for 2 hours a avut parte de o explozie de sunet si lumini. I'm still caught somewhere in time si sper ca Maiden sa revina cat de curand. UP THE IRONS!!!