Sunt copilul fantomă şi bântui o clădire numită
Pavilionul de Băi din oraşelul Alcatraz
Cu mintea zdruncinată fără argumente pe coridoare cu pereţii scorojiţi
Mă caut în ochiurile de geam spart şi scrijelesc
uşi cu vopsea albă crăpată de timp
Umblu pe urmele hoţilor de faianţă şi spărgătorilor de ţevi tânjesc la
comoara ascunsă in seiful mare şi ruginit de la parter
Nu ştiu ce vreţi voi de la mine care urc pe scara circulară de lemn până în
podul plin de şobolani şi mă gândesc
la cei 5 oameni înnecaţi de lacrima dureroasă a şoferului de autobuz
5 oameni cu sânge obosit zăceau livizi pe
autostrada cu linii galbene reflectorizante
Se lasă ceaţa peste camioanele mari şi roşii care vin din Austria şi la
0 bătăi pe minut copilul fantomă îşi ridică mâinile disperat
către soarele negru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu