M-ai innebunit Cioran, m-ai adus in neantul tau peremptoriu. T e car dupa mine permanent, maestre : in penitenciarul educational, in cimitir, pe calea ferata, pe strazi la ora 3 dimineata, la filarmonica, la spital. Citesc "Marturisiri si anateme" in gara, stand pe sinele de tren, cu lumanarea langa mine; doi domni diplomati asteapta trenul de Craiova - Piatra Olt, niste tigani, locuitorii permanenti ai garii incearca sa insele lumea ca sa faca rost de bani pentru bilete de Bucuresti, niste caini citesc mersul trenurilor si niste vrabii zboara bete dupa muste in toate directiile. Difuzorul scoate zgomote sparte, nu se mai aud decat sunete patetice si disparate. Pana si soarele e ciumat azi, populatia contacteaza boala si intra in stare patologica de amortire si ataraxie.
Imi vine sa-mi vomit existenta ratata, am obosit de atata respirat pe planeta asta ireala, sistemul meu prefabricat de iluzii a expirat de ani de zile, nimic nu il mai poate pune pe picioare si nu mai dispun de fonduri suficiente sa-mi cumpar alt sistem de vise si iluzii.
Haide , Cioran, am lumanarea pregatita, uite, vine trenul, facem o ultima poza intinsi pe calea ferata si dupa aia ne ducem la naiba poate avem noroc si ne calca repede locomotiva.Tu adori ratatii , iar eu mi-am ratat existenta, ne completam, la naiba cu toate sistemele de iluzii, la naiba cu lumea asta, la naiba cu viata de dincolo! Pour Cioran, jusqu'a ma mort...
Dar... bineinteles ca doar o sa facem poza pe calea ferata si nu o sa asteptam sa treaca trenul peste noi din 2 motive: primo- nu vreau sa fim calcati de o un tren ruginit mai rablagit decat o rabla si secundo- curiozitatea omoara sobolanul,viata asta mizerabila ma face al naibii de curioasa deci va trebui sa-mi satisfac curiozitatea traind ca un mort viu, walking dead and dying alive, ma revolt in existenta , fac manifeste, nu vreau sa plec asa din existenta, vreau sa ma lupt cu morile de vant in pavilionul cel bantuit si pe calea ferata electrificata, in suburbiile propriei minti care a devenit o gaura neagra. Hai... sa facem poza de manifest si sa mergem apoi la cimitir sa ne vizitam amicii ratati intru viata vesnica. Pour Cioran... Jusqu'a ma mort, vezi sa nu-l uiti pe maestru pe calea ferata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu