O fantomă lividă trece printre morminte
şi îşi face drum pe langă zăbrelele pline de plante agăţatoare
pe lângă îngerii de marmură care apară morţii
şi pe lângă marile pietre funerare
ce abia se zăresc în ceaţa sufocantă
a unei după-amiezi de duminică
E doar copilul care colindă cimitirele pline de buruieni
rescrie cu un marker negru numele
uitate ale morţilor şterse de pe cruci de atâta
amar de vreme şi plânge după bătrâna
bolnavă de alzheimer care când a murit nu
îşi mai cunoştea nici identitatea dar nu-i nimic
copilul o să-i scrie din nou numele pe
crucea maronie de lemn aproape putrezit
copilul cu ochii plini de lacrimi
care nu va uita niciodată
privirea ei inexpresivă fără sentimente ochii
reci şi goi ai unui om care a plecat din lumea aceasta
într-o lume plina de
demenţă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu