Un nebun în camaşă de forţă iese alergând de pe uşa sectţiei de psihiatrie
se opreşte brusc în faţa avizierului de lângă spital
şi citeşte " articolul cu privire la integrarea în societate a celor bolnavi psihic"
izbucneşte în lacrimi şi spune nu vreau să mă integrez în lumea lor
a oamenilor orbi
care refuză sa-şi recunoască propria limitare care se luptă şi rănesc
pentru lucruri mărunte
uite pe mine m-au închis aici pentru că ziceam că lumea asta nu e reală
eu nu mă recunosc în această formă umană ciudată
nu mai găsesc numele şi rostul lucrurilor care mă înconjoară
am căzut în mijlocul străzii pentru că m-am împiedicat de minunile vieţii
am văzut că pot să percep lumea prin haosul armoniei
am realizat că mintea mea se evaporă că pot să ma materializez
într-un univers imaterial
mă transfiguram şi pluteam când ieşeam în strada pustie tremuram
şi izbucneam în lacrimi când întalneam oameni dar uite că m-au închis aici
pentru că am ieşit în afara lumii lor mici materiale şi
de neînţeles pentru mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu