sâmbătă, 6 februarie 2010

rEcIcLaT



inima mea e împachetată în pungi de plastic
şi iubirea mea e toată de plastic
aş vrea să coboare o dată mâinile alea scheletice din cer
şi să ne ridice pe toţi
să ne pună ştreanguri şi să ne strângă de gât
pentru că nu merităm nimic
eu te împuşc pe tine tu mă împuşti pe mine imposibil
să renunţe careva
eu nu pot să mă salvez pe mine nici să te salvez pe tine
şi pe lângă asta
sunt al naibii de egoistă şi nu-mi pasă
dacă mori mâine sau peste 50 de ani
o sută de pungi de plastic pentru inima mea
o vând la ofertă mâncare pentru balene
şi resturi pentru rechini
mi-e dor de tine 100 kilometri şi te iubesc 10 kilograme
te sun de 5x pe zi şi mă gândesc la tine timp nelimitat am
pentru tine o felie mare de iubire
împachetată într-o pungă de plastic pe care
ţi-o arunc cu toată puterea în faţă
sperând să nimeresc un punct sensibil
şi să te dezafectez înainte să ne ajungă din urmă
greşelile mele ale tale ale noastre

2 comentarii:

Anonim spunea...

plasticul se topeste cu timpul fiindca inima este calda,
iar cand mainile scheletice vor cobora din cer si te vor lua pe sus, vei simti ca plasticul s-a dus...

Offshore spunea...

fain..