Perplexitate de P20 intr-un sfarsit
de week-end gol in care
n-am facut decat sa scrijelesc peretii
in cautarea luminii de dincolo
I was best before 17.04.1989
dupa care
am expirat anonim intr-un zgomot de elicopter
cu ciorile zburandu-mi deasupra capului
Mi-e frica sa omor gandacul de pe tavan
ma gandesc iar la voi si musc din perna
visand la Scandinavian Airlines
De ce aveti ochii atat de divortati
de ce metroul nu mai e metrou de ce am uitat
ca ma cheama alex
Ma doare capul
ma doare
vena pe care mi-ati intepat-o alaltaieri
ma doare mami imi pare rau ca n-ai si tu un copil destept
ca la noi e atat de frig si nu miroase niciodata
a portocale dimineata
derapez de-a dreptul sentimental cand ma gandesc
la oamenii din Bucurestiul interbelic
ma doare groaznic de rau sa stiu ca ei
n-au fost niciodata
atat de singuri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu