Iron Maiden la Cluj: We're blood brothers!

Scream for me Transylvania!
Bestial.Teribil.Fantastic. Nu am cuvinte suficiente pentru a descrie nebunia care s-a dezlantuit la Cluj in data de gratie 15 august 2010. Un concert de zile mari care a zguduit inima Transilvaniei si la propriu si la figurat.
Nu mi-a venit sa cred cand am auzit că Iron Maiden vin pentru a 3-a oară în România. Îi văzusem și la Bucuresti în 2008 cu ocazia turneului Somewhere Back In Time într-un concert de-a dreptul incendiar si chiar nu mă așteptam să-i revăd atât de curând și cu ocazia lansării noului album The final frontier.
Nu mai fusesem niciodată la Cluj înainte de acest concert. Un oraș foarte fain cu oameni faini, împânzit de afișe cu Iron Maiden la vederea cărora îmi creștea marcat gradul de nerăbdare. Când am ajuns înainte de concert, pe la ora 18:00 în zona Polus Center și am văzut scena și publicul deja adunat acolo aproape că am luat-o razna.
Deși a fost prima cântare de o asemenea anvergură care a avut loc la Cluj, ardelenii s-au priceput de minune să organizeze totul până la cele mai mici detalii. Nu este deloc ușor să controlezi accesul a peste 30.000 de oameni într-o zonă de spectacol dar asta nu i-a împiedicat pe clujeni să facă totul ca la carte. Zonă pietonală bine delimitată de circulația rutieră în drumul către Polus, brățări personalizate „Iron Maiden Cluj Napoca 2010” , parcare pentru cei cu bilete în zona VIP, microbuze care te duceau fix lângă tribună care a fost poziționată foarte bine, lateral stânga, la 30 metri de scenă, poliție peste tot; pe scurt, ordine și disciplină. Însă cel mai mult m-a impresionat faptul că lângă zona VIP a fost amplasată o alta tribună cu „Locuri speciale pentru oameni speciali” pentru persoanele cu dizabilități locomotorii. Nu am mai văzut asta la niciun concert la care am participat. Felicitări organizatorilor!
În deschidere,la ora 19:00 Cargo a încălzit publicul cu piese ca: Ziua Vrajitoarelor, Dacă ploaia s-ar opri, Calare pe motoare, Nu pot trai fara tine și Aproape de voi. reusind să destindă atmosfera. Rockerii de la peluză erau deja în plină agitație iar publicul cânta și dialoga cu trupa. Nu sunt fan Cargo dar recunosc că au avut un recital frumos înainte de intrarea balaurilor.
Ora fatidică 20:45. Se dezlănțuie iadul în acordurile piesei Transylvania și regii heavy-metalului năvălesc pe scenă anunțând un show de zile mari. Transylvania nu s-a lăsat auzită integral iar imediat după Intro a început The wicker man urmat de Ghosts of the navigator, ambele de pe albumul Brave New World. Prestația lui Bruce a fost de excepție ca de obicei. Mi-a amintit de concertul de la București când a alergat ca un titirez pe toata scena,a vorbit cu publicul și a făcut glumițe pe tot parcursul concertului. Aceste lucruri nu au lipsit nici la Cluj, dovadă că Iron Maiden sunt o trupă care se respectă și își respectă mai ales fanii cărora Bruce le-a mulțumit pentru prezența la show.
Au cântat atât piesele vechi pe care publicul le știa deja pe dinafară, cât și piese de pe albumele recente. Nu a lipsit nici El Dorado de ultimul album. Solo-urile lungi de chitară au electrizat mulțimea de rockeri iar Nicko McBrain a fost într-o formă de zile mari la tobe.
No more lies, Dance of Death, Wrathchild, Brave New World, Wildest Dreams au fost hit-uri cu care Iron Maiden a încântat publicul. Special pentru fani au cântat Blood Brothers, Bruce spunând în introducere cât de importanți sunt fanii pentru ei și faptul că ne consideră pe toți frați de sânge. „We’re blood brothers” am strigat cu toții la refren însă mulțimea s-a agitat cel mai tare la Fear of the Dark care nu a lipsit nici din acest show. ”Fear of the dark Transylvania, hahahahaha” a spus Bruce misterios înainte ca tobele să se dezlănțuie. La Number of the Beast deja cânta toată lumea și cu toții eram într-o nebunie maximă. A fost prima piesă din cele trei pe care le-au cântat la bis iar când am auzit “Woe to you oh earth and sea”am ridicat cu toții mâinile și am țipat. La bis au mai cântat Hallowed be thy names (una din piesele mele de suflet) și au încheiat cu Running Free.
Nici Eddie n-a lipsit. Mascota și-a făcut triumfal apariția în timpul piesei Iron Maiden iar Janick Gers a început să lovească în el cu chitara, lucru care a fost teribil de amuzant. Luminile și decorul au fost la înălțime deși nu de aceeași amplitudine ca cele de la București dar jocurile de lumini au fost superbe și foarte bine realizate. Dar Iron Maiden nu au nevoie de decor și prezentare pentru a face o prestație de neuitat. Iron Maiden sunt niște maeștri care știu să facă show oricum și oriunde.
Scream for me Transylvania, Scream for me Cluj, Scream for me Romania au fost cuvinte de încurajare pentru public care s-au auzit pe tot parcursul concertului. Implicarea trupei a fost maximă iar a publicului a fost la superlativ.
A fost primul concert pe care l-am vazut dintr-o tribună VIP dar erau momente când aș fi dat orice să ajung în primul rând alături de rockerii dezlănțuiți, cum a fost în 2008 la București. Însă a fost un concert fabulous al unei trupe fabuloase, un concert la care m-am simțit de-a dreptul crazy și so damn alive, un concert care a arătat Transilvaniei ce înseamnă heavy metal-ul cu adevărat. Up the Irons!

Publicata si pe Metalhead: http://www.metalhead.ro/stiri/Iron_Maiden_la_Cluj_Were_Blood_Brothers-aid-89016-l-1