9/11/2001

WTC(desenul meu, 2004)

Imagine din ziarul Adevărul, 12/09/2001
"With hands held high into a sky so blue/
the ocean opens up to swallow you" 

 Îmi aduc aminte perfect ziua aceea. Aveam 12 ani, eram cu ai mei la București și ne plimbam toți trei prin soarele  de septembrie. La un moment dat ne-am oprit în fața unei redacții de ziar la care lucra un bun prieten de familie. Ai mei au intrat înăuntru să-l salute iar eu am preferat să rămân afară și să privesc mașinile înghesuite în trafic. Era foarte cald. După nici 10 minute iese tata îngrijorat și îmi spune cu o voce alarmată : un avion a intrat în World Trade Center. Eu m-am uitat nedumerită la el și l-am întrebat despre ce vorbește.  Credeam că e o glumă, era imposibil să redau în minte ceea ce spunea. Fără să îmi dea explicații, m-a tras de mână înăuntru, unde toți angajații redacției erau adunați în fața unui televizor de la parter. Privirile lor erau de-a dreptul lipite de ecran, niciunul nu a întors capul să vadă cine a intrat în cameră. Și atunci am văzut că tata nu glumise. Într-adevăr, un avion intrase în turnul de nord al WTC. Apoi l-am văzut și pe al doilea. Apoi prăbușirea. Cu toții știm ce s-a  întâmplat atunci și cred că nu există nimeni care să nu-și amintească măcar una din acele imagini șocante difuzate non stop de toate televiziunile. Tot ce vedeam părea ireal, oameni plini de cenușă, siluete cu mâinile ridicate care se aruncau de la etajele superioare ale turnurilor și cele 2 simboluri ale New- York-ului prăbușindu-se ca niște castele din cărți de joc.  Mai târziu, cineva care a asistat din stradă la întregul dezastru a declarat că cel mai mult l-a impresionat nu focul, nu cantitatea imensă de fum și cenușă, nu prăbușirea, nu țipetele, ci un zgomot de-a dreptul înfiorător. Zgomotul corpurilor care se loveau de pământ după o căderea de la înălțimile amețitoare ale zgârie-norilor în flăcări.

Nu-mi venea să cred. Acele 2 clădiri identice care brăzdau cerul Manhattan-ului începuseră să mă fascineze cu mult înainte de atentatul din 11 septembrie.  Când eram mică făcusem o adevărata pasiune pentru zgârie-nori . Pe primul loc în topul clădirilor înalte care îmi plăceau cel mai mult erau  turnurile WTC urmate de turnurile Petronas din Malaysia. Mai am și acum cele 2 carți poștale cu WTC aduse de tata de la New York .

Atunci nu aveam Internet așa că imediat după atentate am început să strâng toate articolele despre tragedie din ziare, încercând să aflu mai multe despre ce, cum, de ce s-a întâmplat.  Am făcut un dosar de presă cu cele mai importante titluri pe care îl mai am și acum.

Adevărul 13/09/2001

Adevărul, 13/09/2001

E incredibil că într-o lume pe care noi o consideram civilizată s-a putut întâmpla așa ceva. WTC, Pentagon, Pensylvania, 4 avioane deturnate de o echipă de fanatici coordonată de alții și mai fanatici. Apoi războiul Americii împotriva lor.  Un război care nu s-a sfârșit încă deși au trecut 9 ani de atunci. Întotdeauna am crezut și încă mai cred că violența se opune evoluției.  Atâta timp cât suntem atacați cu violență și răspundem la atac cu violență, iar în ambele cazuri sunt distruse viețile unor oameni nevinovați nu ne putem numi civilizați. Și 11 septembrie nu este singurul exemplu de atac violent dus la extrem. Din nefericire au urmat multe altele iar drumul nostru către un nivel mai ridicat de evoluție pare teribil de anevoios .

Atentatele de la 11 septembrie sunt considerate cele mai sângeroase din istorie. Visul american a fost zguduit din temelii dar asta nu înseamnă că s-a terminat totul. Au trecut 9 pe parcursul cărora America a încercat să-și vindece rănile provocate de nebunia unor fanatici religioși. Freedom Tower, în construcție pe Ground Zero  va fi terminat în 2013, iar la parterul  său va fi deschis un muzeu în memoria celor care și-au pierdut viața în acea zi fatidică.  Dar mai mult ca sigur, americanii își vor aminti mereu imaginea  celor 2 siluete identice, care pe timpul nopții se înălțau ca 2  raze imense de lumină spre cerul întunecat din Manhattan.