Uneori mă simt din nou ca astă-vară
când vânam extratereștri pe fundul unui lighean și
doctorii dădeau din cap dezaprobator
analizele sunt tare proaste copile ochii tăi au obosit mi-au spus
și m-au făcut să mă simt groaznic
atunci toate canalele mele de sodiu
au început să urle după tine dar tu n-ai auzit
și nimeni nu mi-a spus că lipsa ta
poate să doară atât de tare
Ochii mei au obosit mă scufund în brațele tale
ca într-o masă caldă și umedă de gelatină atunci
toate cuvintele pe care le spun nu mai sunt ale mele și
toate lucrurile pe care le fac nu mai sunt ale mele
dar degeaba tu o să pleci din nou și eu
o să-mi tocesc bocancii pe asfaltul de pe Magheru
căutând un surogat de mână care să mă ghideze
când se face noapte și ochii mei obosiți
nu te mai văd
(Publicat în antologia ”Iubirea e pe 14 februarie-ed. Vinea, proiect Andrei Ruse)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu