Private property.
Open here.
Exit.
Best before.
Do not iron.
Do not bleach.
Click dreapta.
Delete.
Scurt și la obiect. Nu-ți convine? Cară-te...Police line, do not cross.
Mă doare tot corpul, nu reușesc să-mi adun extremitățile și să le pun în mișcare. Aș vrea să-mi iau la revedere pentru totdeauna dar nu pot. Încă mai simt o prezență apăsătoare în dreapta mea. Sunt o păpușă cu fața arsă și cu o mască de oxigen lângă. Da, sunt o păpușă și mă cheamă Wonderland. De fapt nici eu nu știu cine sunt, tu nici atât. Sunt un accesoriu uitat în fundul sertarului. O cutie expirată de bomboane. O brățară de plastic. N-ai nevoie de mine decât pe distanță scurtă. Sunt o jucărie cu cheiță, o seringă, un plasture. For single use. For rent. Paperback. Second hand. Recycling art.
Ai impregnat tot aerul cu mirosul tău, ia-ți-l înapoi. N-am nevoie de bula ta de aer, o să-mi caut alta. Ce tot bîgui acolo? Nu înțeleg. N-am timp. Du-te acasă și fă-mi o schemă. Sau mai bine du-te de tot.
Cineva fumează lângă mine. Îmi place. Mă simt o țigară imensă pe jumătate fumată. Mă autorespir și scrumul cade lîngă mine. 5 minute și e de ajuns .Acum sunt pe jumătate cenușă. Tipul cu țigara pleacă dar rămâne fumul. Inhalez și atât. Am jurat că n-o să mă apuc niciodată.
Mama spune că toate hainele mele miros a formol. Sunt toată formolizată și nu-mi dau seama. Las urme de formol pe asfaltul încins. No problem, le spală ploaia rapid. Eu nu pot dura. Inocența nu durează niciodată. Inocența care mai are puțin și devine inocență jucată. Nu vreau... nu mă vreau așa.
Nu știu cum dar se adună petele. Și pe eticheta mea scrie mare Do Not Bleach. Nu scria asta pînă acum. Era simplu, aveam o gumă de șters și o sticluță verde cu buline roșii în care găseam tot ce trebuia ca să le fac să dispară. Acum nu mai am nimic. Acum sunt eu o sticluță verde. Folosită.
Now
my feet
don't touch
the ground
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu