N-am mai scris de o luna pe blog, nu din cauza lipsei de idei ci din cauza faptului ca, ajunsa de 4 saptamani in jungla bucuresteana si cu o groaza de cursuri pe cap, fara net in camera de 2 metri pe 2 metri a trebuit sa iau conformatia de soldat sovietic care accepta toate ordinele pe care le toarna Stalin si sa purced la drum. Care drum? Ala de boboc la facultatea de medicina. Sincer, nu inteleg de ce toti astia din anul1 se cheama asa. Eu ma simt mai degraba ca o oitza pierduta din turma de oite pierdute care cauta Amfiteatrul 2, amfiteatrul Sahia, biblioteca si alte alea si pana la urma tot la morga ajung.Si la propriu si la figurat. De exemplu in prima saptamana cautam cantina spitalului Universitar si intrand pe o usa m-am trezit din pura si absurda intamplare tocmai la morga intre doua cadavre care asteptau sa fie formolizate. Dincolo se faceau sicrie si mirosea a lemn proaspat.Deci tot la morti ajungi pana la urma. Insa am putut fara probleme sa imi mananc apoi portia de cartofi prajiti dupa ce am plecat de langa cadavre si am urcat 14 etaje pe jos pentru ca nu mergea liftul.
Am vazut si alte feluri de cadavre la anatomie... Nu arata deloc hidos,mai degraba ca niste mulaje,asta pentru ca sunt foarte vechi.
Atat despre medicina. Sa nu credeti ca o sa ma apuc acum sa aberez despre oase, muschi, nervi si alte alea. Blogul asta inseamna the other side of myself. Medicina e fatada. Starile care rezulta din pietrele aruncate pe suprafata apei ajung aici, pe acest blog.
Acum nu am idei. Aberez putin doar ca sa vedeti ca nu am murit. Am avut multe flash-uri in metrou dar din ele nu a ramas decat unul pe care o sa-l postez dupa ce termin cu aberatia acestui debit al meu in Bucharest. Bantuita permanent de complexul performantei, frisoane si Alzheimer I try to do the best I can to survive. Multi zic ca daca esti student la medicina iti mananci toata viata invatand. Dar eu nu pot sa le zic decat ca This is My life. Eu nu pot sa fac altceva decat sa vreau sa stiu din ce in ce mai mult. Vreau sa vad daca sunt in stare sa-mi depasesc nenorocitele de limite si sa sparg complet bolul de sticla. Aici in jungla nu ai voie sa eziti. In vagauna Alcatraz din care am aterizat daca ezitai erai un om ratat, aici daca eziti esti un om mort. Sistemul e jalnic. Medicina e teribil de dezorganizata, secretarele teribil de nevrozate si profii teribil de plictisiti. Corect, asa e la toate facultatile din Romania. Ca sa nu mai vorbim prin ce iad am trecut pana cand a fost gata camera de camin. Chiar daca vrei sa faci ceva pentru tara, tara nu iti ofera conditii decat sa-ti tragi un glont in creier. Asta daca ai bani de pistol. Dar parca tot mai simplu e sa te arunci in Dambovita. Deci cuvintele lui Kennedy sunt zero barat pentru Romania. Dar Revolution means Evolution. Revolta e starea mea reala si naturala de a fi si sper sa fie asa pana o sa ajung pe masa de disectie. O sa ma revolt pana cand or sa mearga toate lucrurile bine, asta insemnand pana la pastele cailor. Molusca mea persoana va incerca sa ajunga la stadiul de vertebrat si ar fi bine sa reuseasca pentru ca se irosesc prea multe fonduri pentru chestia asta. Molusca trebuie sa returneze fondurile cu dobanda cu tot si asta n-o poate face decat daca o sa capete coloana vertebrala. Deci, inainte mars!
P.S. A nu se confunda poza cu realitatea, intrucat nici laptop-ul si nici camera nu imi apartin fiind marca inregistrata Rox si Danutz. Daca puneam o poza de la camin v-ati fi urcat pe peretzi asa ca e mai bine sa vedeti ceva misto citind ceva deprimant. See ya later
